Televiziunea digitală terestră
Perspectivele dezvoltării DVB-T
Analiza unor exemple străine
(Germania, Spania, Finlanda, Italia,
Norvegia, Olanda, Marea Britanie,
Suedia)
Petre DINCĂ
consilier
Serviciul Juridic şi Reglementări
Televiziunea digitală terestră
DTTV - Digital terrestrial television
DTTV - sistem de transmisie digitală, în benzile VHF şi UHF, ce utilizează
standardul DVB-T
Principiul de funcţionare: semnalele digitale (video, audio şi de date) sunt
multiplexate (ordonate într-un flux unic) înainte de a fi modulate şi
difuzate pe cale radioelectrică terestră. Astfel este posibilă difuzarea în
cadrul unui singur canal (frecvenţă) a 4-6 programe tv şi a altor servicii
asociate.
Recepţia se poate face cu antenele existente - individuale (inclusiv cele
de cameră, în unele condiţii tehnice) sau cele colective – prin
intermediul unui adaptor digital (set top box), în cazul televizoarelor
clasice, ori direct, în cazul televizorului digital integrat.
DTTV
Avantaje:







4 – 6 programe tv într-un singur canal digital de transmisie (frecvenţă);
tehnica de multiplexare permite inserarea şi a unor date asociate cum ar fi cele
pentru subtitrare, versiuni lingvistice, ghid electronic de programare, servicii
interactive, etc.
flexibilitatea ofertei - împachetarea programelor tv - difuzarea pe o
infrastructură terestră a unor programe fără plată, alături de pachete care
includ programe pay-tv (cu plată), video-on-demand, servicii interactive;
imaginea şi sunetul au o calitate comparabilă cu cea oferită de un DVD;
costuri mai mici pentru difuzare (o reducere de 5-8 ori a costurilor de
transmisie);
recepţia portabilă în interiorul locuinţelor (antena de cameră);
eliberarea frecvenţelor actualmente alocate transmisiei programelor tv în sistem
analogic.
Perspectivele dezvoltării DVB-T

Un număr de incertitudini pot fi identificate: televiziunea digitală
completează sectorul audiovizual sau va intra într-o competiţie
directă cu platformele satelitare şi reţelele de cablu? Este
aproape evident că potenţialul acestui nou sistem digital poate
să destabilizeze piaţa televiziunii difuzate prin cablu şi satelit.

Al doilea element de incertitudine este legat de ritmul de
dezvoltare şi de integrare a unui sistem de difuzare digitală
terestră (în funcţie de evoluţia preţului noilor receptoare, de
gradul de receptivitate a publicului la noile servicii, de
elasticitatea pieţei publicitare şi de capacitatea spectrului de
acoperire teritorială).
Perspectivele dezvoltării DVB-T

În statele în care recepţia se realizează în principal prin cablu şi
satelit, publicul fiind obişnuit cu „împachetarea” programelor,
acesta pare să fie mai puţin interesat să investească în noua
tehnologie, numai pentru aspecte legate de creşterea calităţii
recepţiei.

Chiar şi în Marea Britanie unde DVB-T are cel mai mare
succes, conform unui sondaj de opinie realizat în 2000 (la doi
ani de la prima lansare), 53% din populaţia ce utiliza recepţia
analogică terestră nu-şi exprimau dorinţa de a trece spre digital
decât atunci când vor fi obligaţi să o facă.
Perspectivele dezvoltării DVB-T

Complementaritatea suporturilor tehnice de difuzare este
parţială:



din punct de vedere geografic, DVB-T se adaptează mai uşor
aglomeraţiilor necablate;
din punct de vedere comercial - îmbracă mai multe aspecte: oferta
de programe este mai redusă (aspect negativ), oferta
programelor cu plată este mai puţin costisitoare (~10 euro, aspect
pozitiv, dar care în condiţiile României unde preţul unui
abonament la cablu este de 10 ori mai mic acest aspect poate să
nu constituie un avantaj, dacă oferta de conţinut va fi aceeaşi);
din punct de vedere al utilizatorilor – portabilitatea, care
interesează căminele cu 2 sau mai multe televizoare, constituie un
avantaj.
Condiţiile necesare implementării DVB-T



Prima condiţie: stabilirea unui strategii care să ofere maximum de oportunităţi
pentru implemetare, fără a destabiliza piaţa celorlalţi operatori (cablu, satelit),
stabilirea unei perioade optime de tranziţie (o perioadă mai scurtă pentru
simulcast este mai favorabilă).
A doua condiţie: dezvoltarea ofertei actuale de programe (în termeni mai
degrabă calitativi şi de diversificare) şi crearea unei mase critice de
telespectatori pregătiţi pentru digitalizare. Cercetările demonstrează că
succesul de lungă durată este determinat de oferirea unui pachet de programe
cu acces liber, dar, pe de altă parte, lansarea comercială poate fi făcută numai
în măsura în care se oferă programe cu plată. Este un gen de paradox dificil de
gestionat.
În acelaşi timp, perioada indispensabilă a simulcast-ului (transmisie în paralel,
analogic şi digital) impune actualilor radiodifuzori un cost suplimentar. Pentru a
putea depăşi acest moment trebuie oferită radiodifuzorilor şansa de a dezvolta
în noul mediu digital, alături de programele libere la retransmisie, noi programe
şi servicii pe bază de abonament.
Condiţiile necesare implementării DVB-T

A treia condiţie - stabilirea regulilor care să guverneze alocarea
frecvenţelor:
 alocarea pe serviciu de programe (pe canal/frecvenţă
atribuită),
 alocarea pe multiplex.
Din punct de vedere economic este preferabilă alocarea pe
multiplex, dar, din punct de vedere al asigurării pluralismului
sau, altfel spus, al reducerii riscului concentrării, autorităţile de
reglementare preferă alocarea frecvenţelor pe serviciu de
programe.
Condiţiile necesare implementării DVB-T


Atribuirea pe serviciu de programe/frecvenţă permite
o alocare mai fină a resurselor între candidaţi, în
schimb complică gestiunea difuzării tehnice a
programelor asigurată de un operator tehnic distinct,
operatorul multiplexului (un canal de difuzare
/serviciu de programe nu poate exista în afara
multiplexului din care face parte).
Radiodifuzorii care dispun de unul sau mai multe
programe audiovizuale trebuie să se grupeze cu alţi
radiodifuzori care aparţin aceluiaşi multiplex pentru a
desemna un operator tehnic comun.
Alocarea frecvenţelor

Germania, Marea Britanie, Olanda, Italia, Spania, Austria,
Irlanda, Lituania – capacitatea este alocată unuia sau mai
multor operatori de reţele/multiplex;

Suedia, Finlanda, Franţa – capacitatea este alocată direct
posturilor.

Indiferent de modul de alocare a frecvenţelor (direct
radiodifuzorilor sau unui operator de reţea/multiplex)
condiţiile de acces la capacitate sunt stabilite de
autoritatea de reglementare.
Alocarea frecvenţelor

În evaluarea modelului de reglementare, este mai relevant
cum este reglementat accesul la capacitatea alocată, decât
cui i s-a asignat capacitatea:

Finlanda, Germania, Suedia, Franţa – posturile au fost
selectate de autoritatea de reglementare conform unei
proceduri (concurs) similare celei utilizate în analogic;

Italia, Marea Britanie, Norvegia – capacitatea este gestionată
de operatorul de multiplex, care este relativ liber să utilizeze
capacitatea şi să selecţioneze programele tv; în acest caz, o
serie de limitări şi constrângeri sunt impuse (must carry,
capacitate rezervată unor categorii de radiodifuzori, etc.)
Alocarea frecvenţelor
Din punct de vedere al structurii ofertei şi al modelului comercial
reţinem două tipuri de abordări:
 modelul liber la recepţie, este o versiune tehnologic avansată a
ofertelor din analogic la care se asociază noi servici (de date,
EPG - ghid electronic de programe, etc.);

modelul recepţie cu plată, este o alternativă la ofertele tv. prin
cablu şi satelit; această abordare a fost adoptată în unele state
care au dorit să impună un caracter naţional programelor
difuzate terestru, ca un răspuns la creşterea numărului de
programe străine difuzate prin cablu şi satelit (Olanda).
Alocarea frecvenţelor
Dificultăţi tehnice
Modificări la nivelul frecvenţelor din analogic au fost necesare în unele state
(ex.: în Franţa pentru prima perioadă de dezvoltare a DVB-T aprox. 500 de
site-uri de emisie au suferit modificări, dintr-un total de 1500 de reamenajări
necesare cu un cost total estimate de 44-84 mil. euro / Japonia - 800 site-uri
de emisie şi 4,3 milioane de telespectatori au fost afectaţi, costuri estimate 150
mil. euro)
Alte exemple reţinute:

Olanda – interferenţe la nivelul reţelelor de cablu;

Marea Britanie – principala problemă a fost determinată de puterea de emisie
limitată a.î. să protejeze transmisiile analogice (O creştere semnificativă a
puterii de emisie şi, implicit a ariei de acoperire nu mai este posibilă până la
switchover – încetarea emisiilor audiovizuale în analogic).

În Germania implementarea ridică probleme mai mici, prin faptul că numai 5%
din populaţie utilizează recepţia terestră.

În Italia, datorită unei grad de saturare şi a haosului din spectru, au fost
necesare măsuri mai radicale în ceea ce priveşte reamplasarea staţiilor de
emisie şi reducerea puterii de emisie, precum şi luarea unei decizii de
restrângere la 30% din spectru alocat analogicului.

Oferta de programe în noul context digital
Fără o ofertă de programe diversificată şi fără un
public potenţial (incluzând aici atât accesibilitatea la
achiziţia receptoarele adaptate, cât şi la ofertele de
servicii propuse) nu există perspective favorabile
dezvoltării televiziunii digitale. Studiile efectuate în
statele pregătite pentru migraţia spre digital pun un
accent major pe conţinutul oferit (programe): este
factorul care incită publicul să achiziţioneze noile
receptoare sau decodoarele necesare recepţiei.
Implicaţii asupra planului naţional de frecvenţe
Pentru constituirea unei astfel de reţele sunt necesare modificări în planul
de frecvenţe, în baza următoarelor criterii:
 pentru o implementare rapidă - utilizarea cu prioritate a site-urilor cu
potenţial ridicat ce difuzează în sistem analogic;
 planificarea cu prioritate pentru recepţia fixă (recepţia cu antene de
cameră necesită o putere de emisie mai mare);
 minimalizarea modificărilor impuse site-urilor ce vor continua să
asigure transmisia analogică (reamplasare, modificări de frecvenţe şi
de puteri de emisie, etc.);
 stabilirea unei perioade optime de difuzare simultană în analogic şi
digital (simulcast), care să permită acelei părţi din public care
recepţionează terestru programele să-şi adapteze sistemele de
recepţie;
 coordonarea cu administratorii resurselor radioelectrice din statele
vecine.
Implicaţii asupra planului naţional de frecvenţe
Patru scenarii posibile pentru dezvoltarea DVB-T, cu avantajele şi
inconvenientele lor:
– protejarea tuturor frecvenţelor asignate în analogic fără a le
include în planul de digitalizare (impact minim pentru
posturile din analogic);
– protejarea tuturor frecvenţelor asignate în analogic, cu
includerea lor treptată în planul de digitalizare;
– frecvenţele asignate în analogic sunt „convertite” în digital şi
incorporate în plan (potenţial ridicat de dezvoltare);
– nici o protecţie pentru frecvenţele din analogic (potenţial
maxim de dezvoltare!).
MPEG 2 sau MPEG 4?




Norma de compresie a datelor MPEG 4 permite dezvoltarea
televiziunii de înaltă definiţie (HDTv).
HDTv rămâne însă în momentul de faţă foarte costisitoare:
pentru a beneficia de calitatea superioară a imaginii este
necesar un televizor de înaltă definiţie al cărui cost este de 5-15
ori mai mare.
Conform unui raport al CSA (Franţa) din iulie 2004 rezultă că la
momentul analizei nici o ţară europeană nu utiliza această
normă şi nici un proiect de implementare nu era iniţiat, primele
decodoare HDTv urmând să fie disponibile după 2005.
O barieră în adoptarea MPEG 4 o constituie condiţiile diferite
de licenţiere a sistemului de compresie: taxa se percepte pe
timp de utilizare, faţă de MPEG 2 pentru care taxa este pe
receptor.
Oferta de programe în noul context digital

Reţelele analogice sunt caracterizate ca fiind sisteme foarte
închise, puţin flexibile, pentru radiodifuzori şi larg deschise
pentru public.

Digitalizarea provoacă o inversare majoră: generează sisteme
flexibile pentru furnizorii de conţinut, dar un acces mai controlat
la programele oferite publicului (este aşteptată o restrângere a
ofertelor cu acces liber). Este o tendinţă constatată pe piaţa
nord americană: programele generaliste sunt într-o pierdere de
audienţă în raport cu programele tematice, disponibile pe bază
de abonament.
Oferta de programe în noul context digital

Piaţa actuală a conţinutului de programe (programe de stoc) va
deveni insuficientă pentru a răspunde efectului de multiplicare a
serviciilor de programe. La un astfel de nivel de concurenţă,
fiecare program de tv. este nevoit să-şi afirme mai pregnant
liniile editoriale care îl diferenţiează şi să-şi apere exclusivitatea
programelor oferite. Costul programelor este însă într-o relaţie
directă cu aceste obiective.

Succesul înregistrat în Marea Britanie a avut drept motor
principal diversificarea ofertei de conţinut propusă de postul
public BBC, susţinută de puterea sa financiară şi tehnică conform studiului realizat de Grupul de lucru privind
televiziunea digitală terestră (EPRA 2004).
Gestiunea multiplexurilor
Gestiunea internă
În scopul facilitării gestiunii multiplexurilor şi pentru a evita litigiile dintre posturile
aceluiaşi multiplex, următoarele soluţii au fost reţinute:




În SUA, Canada, Marea Britanie şi Finlanda licenţele se acordă pe multiplex,
pentru a asigura o gestiune unitară; această abordare se bazează pe aspectele
comerciale de exploatare a multiplexului;
Foarte rar se constată o gestiune unitară la nivelul ansamblului de multiplexuri
(Suedia şi mai ales în Norvegia unde aceeaşi societate gestionează
multiplexurile şi reţeaua de difuzare); în această opţiune aspectele tehnice sunt
preponderente, dar nu rezolvă conflictele de interese.
În Germania se preconizează instituirea unui sistem de acordare a licenţelor
pentru operatorii de multiplex, în scopul garantării unui tratament echitabil
editorilor de servicii de programe.
În Franţa frecvenţele sunt acordate radiodifuzorilor care, de comun acord,
propun o societate distinctă care să gestioneze multiplexul. În caz de eşec, se
organizează un nou concurs.
Gestiunea multiplexurilor
Gestiunea externă

Este necesară asigurarea unei coordonări atât în
ceea ce priveşte acoperirea iniţială, cât şi a ritmului
de dezvoltare a diferitelor multiplexuri.

Spre exemplu, în Marea Britanie acoperirea iniţială
foarte inegală a complicat dezvoltarea DVB-T şi a
indus o incertitudine la nivelul radiodifuzorilor (o
primă cauză a eşecului înregistrat iniţial).
ANALIZA UNOR EXEMPLE EUROPENE
Analiza eşecului primului program de lansare a
DVB-T în Marea Britanie (reţeaua ITV Digital)



Tehnologie insuficient de fiabilă: acoperirea
teoretică neconfirmată, alegerea unor decodoare
ieftine, dar puţin fiablile şi cu un risc crescut de
piratare, calitatea proastă la recepţie;
Dificultăţi comerciale: ofertă puţin atractivă (doar 3
multiplexuri!), acoperire incertă, strategie de marcă
ezitantă, promovare insuficient de penetrantă.
Principala lecţie a experienţei britanice: acoperirea
cu 6 multiplexuri este singura care are valoare din
punct de vedere comercial!
Lecţia engleză. Primul eşec de proporţii.

În octombrie 1998 On Digital începe emisia
programelor digitale: o serie de programe cu acces
liber împreună cu programe noi, cu plată.

În primăvara anului 2002 se consemnează eşecul
financiar al acestei reţele, devenite între timp ITV
Digital.
Lecţia engleză
ITC organizează un nou concurs. Cele trei mux
sunt atribuite astfel:
 1 mux este acordat BBC,
 2 mux sunt acordate CCI (Crown Castle
International este un consorţiu american care
avea să participe şi în Franţa la privatizarea
TéléDiffusion de France).
Lecţia engleză





BBC şi CCI se asociează pentru a creea DTV Services Ltd, o
societate ce îşi propunea promovarea platformelor digitale “Freeview”
şi DTT. La acest proiect se asociează şi BSkyB.
Noile platforme „Freeview” şi DTT intră în serviciu în octombrie 2002:
prima oferă servicii cu acees liber conţinând 30 de posturi tv şi 20
posturi de radio, iar DTT conţine servicii cu plată.
În martie 2004 Top Up TV lansează pe reţeaua DTT primele 10
programe cu plată.
Această reevaluare a strategiei comerciale a avut un impact şi la
nivelul platformelor digitale satelitare: în 2003 BBC modifică regimul de
difuzarea a programelor sale, în digital pe satelit, de la recepţia cu
plată, la servicii cu acces liber, politică urmată şi de BSkyB.
Toate aceste modificări de strategie se încheie în aprilie 2005, când
ITV (reţeaua posturilor comerciale terestre) preia şi mux-ul ce
aparţinea operatorului SDN.
Stadiul actual









În martie 2005 Ofcom estimează dimensiunile pieţei digitale
britanice: 61.9% de locuinţe (15,4 mil. de locuitori) au acces la
televiziunea digitală prin intermediul următoarele platforme:
Pay TV digital (nr. de abonaţi)
Satelit 7,3 mil.
Cablu: 2,5 mil.
TV prin reţele ADSL (reţele de bandă largă): 20.000
Total: 9,9 mil.
Free-to-view digital (nr. de abonaţi)
Terestru: 4,5 mil.
Satelit (Free to View): 445.000
Total: 5,5 mil.
Stadiul actual
Analogic

Una dintre consecinţele menţinerii regimului simulcast: 27%
dintre locuinţele britanice rămân în afara zonelor de recepţie
digitală (din raţiuni de protecţie la interferenţe a serviciilor din
analogic puterea emiţătoarelor digitale este limitată).

Plecând de la aceste considerente şi luînd în calcul elemente
de protejare a intereselor întregii populaţii, autorităţile britanice
au stabilit următoarea strategie (denumită test de
disponibilitate): înainte de a declara switch off, oricine trebuie
să aibe disponibilitatea de a putea recepţiona principalele
posturi de „serviciu public” în format digital (fie prin cablu,
satelit sau terestru).
Serviciile publice de televiziune





În terminologia britanică în categoria serviciilor publice de televiziune
sunt grupate toate programele care sunt difuzate pe cale radioelectrică
terestră:
BBC 1, BBC 2 - posturile companiei publice BBC
Posturile comercial (ITV 1 - din cadrul reţelei ITV, Channel 4 şi
Five).
Conform legislaţiei britanice, şi nu numai! - posturile care utilizează
spectrul radioelectric terestru au un statut special: beneficiind de
utilizarea frecvenţelor terestre, aparţinând domeniului public, prin
legislaţie au serie de obligaţii particulare. Atunci când s-a configurat
strategia trecerii la digital, în contrapartidă s-au bucurat de un drept
rezervat!
În analogic, programele britanice sunt difuzate printr-o reţea constituită
din 50 de staţii de emisie şi aprox. 1100 de retranslatoare.
Structura multiplexurilor

Cele 6 multiplexuri sunt denumite: 1, 2, A, B, C şi D.

Trei dintre mux. sunt destinate serviciilor publice.
Operatorii de multiplex au obligaţia de a asigura
difuzarea principalelor canale BBC 1, BBC 2, ITV1,
Channel 4, S4C, Five şi Teletext – serviciu de
teletext licenţiat încă din 1972!
Multiplex 1 - BBC



TV: BBC One, BBC Two, BBC Three, CBBC
Channel, BBC News 24
Radio: BBC Radio Scotland, BBC Radio nan
Gaidheal, BBC Radio Ulster, BBC Radio
Foyle, BBC Radio Wales, BBC Radio Cymru
Servicii interactive: BBCi
Multiplex 2 - Digital 3 şi 4 (ITV şi Channel 4)

TV: ITV1, ITV2, ITV3, Channel 4, GMTV,
GMTV 2, E4, ITV News, More4

Servicii interactive: Teletext on 4, Teletext
Multiplex A


TV: Five, ABC1**, S4C Digidol**, S4C~2**, Tele-G**,
QVC**, UKTV Gold*, Turner Classic Movies|TCM*,
Boomerang*,
Cartoon
Network*,
Discovery
Channel*, Discovery Real Time*, Television X*,
UKTV Style*, UKTV Food*, Bloomberg*, British
Eurosport*, Toonami*, price-drop.tv
Radio: BBC Radio 1, BBC Radio 2, BBC Radio 3,
BBC Radio 4, Mojo, Heat.
* pay-tv
** program regional
Multiplex B - BBC



TV: BBC Four, CBeebies, BBC Parliament,
Community Channel
Radio: BBC 1Xtra, BBC Radio Five Live,
BBC Five Live Sports Extra, BBC 6 Music,
BBC 7, BBC Asian Network
Interactive: BBCi
Multiplex C - Crown Castle UK

TV: Sky Travel, Sky News, UKTV History,
Sky Sports News, E4 (channel)|E4 +1

Radio: talkSPORT, 3C (radio)|3C, Premier
Radio
Multiplex D - Crown Castle UK


TV: UKTV Bright Ideas, The Hits, ftn, The
Music Factory|TMF, Thomas Cook TV, Ideal
World, Men & Motors
Radio: BBC World Service (English
language European version), The Hits Radio,
Smash Hits!, Kiss 100, Magic 105.4, Q,
Oneword, Jazz FM 102.2, Kerrang
Digital - Acoperire




În prezent DVB-T este transmis prin 80 de staţii de
emisie (50 staţii şi 30 de retranslatoare), cu
următoarea acoperire:
82% dintre locuinţe sunt în zona de acoperire a Mux
1 şi 2
73% dintre locuinţe au acces la toate cele 6 mux.
O creştere semnificativă a ariei de acoperire nu mai
este posibilă până la switchover.
Stadiul actual

Ofcom a iniţiat un studiu tehnic pentru alegerea soluţiei optime
care să permită o acoperire de 98,5% din locuinţe, cel puţin
pentru oferta actuală de programe.

Utilizarea frecvenţelor este conformă planului de la Stockholm.

Actualmente, programele digitale sunt transmise între
frecvenţele utilizate în analogic. Pentru a proteja programele
analogice puterea de emisie în digital este limitată, în schimb
transmisia în analogic este menţinută la valori ale puterii
aprobate pentru a asigura aria de acoperire.
Concluzii





Freeview s-a constituit mai înâi pe o analiză a erorilor tehnice şi comerciale
ale lui ITV Digital. Îmbunătăţirile tehnice sunt primordiale: dublarea puterii de
emisie, trecerea în mod 16 QAM şi un planul de egalizare a acoperirilor
multiplexurilor.
Din punct de vedere comercial - o susţinută campanie de publicitate, pe toate
suporturile media în jurul unui slogan simplu: A simple way to get digital TV
Înfiinţarea unui centru de informaţii telefonic şi a unui site internet care permite
telespectatorilor să afle, cu destul de mare acurateţe, dacă locuinţele lor se află
în zona de acoperire.
În mod paradoxal, natura parteneriatului Freeview reprezintă un avantaj. ITV
Digital a suferit de relativa sa izolare în raport cu ceilalţi operatori ai lui DTTV,
îndeosebi BBC-ul, puţin implicată pentru început, cât şi operatorilor excluşi din
DVB-T (BskyB).
Freeview reuşeşte să reunească doi mari editori de conţinut (reţeaua BBC şi
reţeaua ITV), cât şi un operator tehnic puternic (Crown Castle UK ): o împărţire
a riscurilor şi o implicare puternică şi complementară a membrilor consorţiului.
Televiziunea digitală terestră în Franţa
Perioada experimentală
În 1996 se constituie două grupuri de lucru conduse de ANFR
(Agenţia Naţională a Frecvenţelor), CSA şi Ministrul Industriilor.
Concluzii preliminare:
 reţeaua de teledifuziune TDF (TéléDiffusion de France) care
asigură emisia posturilor publice poate suporta 6 multiplexuri
care, împreună, pot oferi 25-30 de posturi Tv la 75-85% din
populaţie.
 necesitatea pregătirii
cadrului juridic adaptat digitalului
(modificarea legii audiovizualului).
 În 1997 TDF a fost preluată de societatea americană care a
dezvoltat reţelele digitale terestră din Marea Britanie.
Primele experimente au loc în 1998 la Metz, Rennes, Vannes şi
Lorient, conform următorului plan de frecvenţe:
Perioada experimentală
Perioada experimentală




Experimentele au avut drept scop:
evaluarea ariei de acoperire a unui emiţător terestru,
verificarea ariei de recepţie (antene colective, antene
de recepţie exterioare şi de cameră);
evaluarea
implicaţiilor
asupra
emiţătoarelor
analogice ce emit în canalele adiacente;
testarea echipamentelor de emisie şi recepţie;
testarea de către posturile de televiziune a noilor
servicii multimedia (inclusiv ghidul electronic de
programe), a tehnicii de control a accesului (acces
condiţionat), a reacţiei publicului, etc.
Modificarea legislaţiei






În paralel au fost efectuate studii de impact, rapoarte, etc., necesare
pregătirii cadrului juridic. În acest scop, au fost stabilite următoarele
princiile generale:
încredinţarea rolului global de reglementare unei singure instanţe
(CSA);
autorizarea la nivel de program de televiziune oferit (canal/canal în loc
de multiplex/multiplex), în baza unui concurs;
asigurarea liberei concurenţe în toate segmentele reţelei;
minimalizarea impactului economic asupra celorlalte sectoare
audiovizuale existente (cablu, satelit, MMDS, etc);
adoptarea unei soluţii care să minimalizeze perioada de tranziţie spre
digitalizare;
asigurarea compatibilităţii echipamentelor ce pot fi utilizate.
Modificarea legislaţiei
Principii reţinute





Se rezervă sectorului public (France Télévision) 2 multiplexuri
(France 2, France 3, La Cinquième, Arte/La Sept, RFO);
Posturile comerciale „istorice” (TF1, M6 şi Canal +) pot
obţine între 2 şi 6 canale digitale, după următoarea schemă:
minimum 2 canale rezervate (un canal pentru „simulcast”, plus
un program nou în digital)
1 multiplex se rezervă televiziunilor regionale şi locale;
Se organizează un concurs deschis şi celorlalte posturi
comerciale care pot obţine max. 5 canale.
Posturile naţionale pot propune programe delocalizate
(trecerea pentru anumite zone şi ore pe un program local,
facilitate uşor de controlat într-o reţea digitală)
Punerea în practică






CSA a realizat o planificare a spectrului astfel încât să nu fie
perturbate posturile de televiziune analogică (modificări de
amplasamente şi de frecvenţe).
Etape:
2004 – scoaterea la concurs a frecvenţelor (6 luni);
martie 2005 – începerea emisiei pentru programele libere la
recepţie. Grad de acoperire 35% din teritoriu, 17 site-uri de
emisie;
septembrie 2005 - începerea emisiei pentru programele cu
plată. Grad de acoperire 50%.
iunie 2006 – grad de acoperire 65%;
2007 – 85% din teritoriu.
Costuri estimate (2003 – 2008)

FRS – fondul pentru reamenajarea spectrului
Notă: în primii 2 ani s-a asigurat de către Guvern o prefinanţare (32
mil. euro)
Situaţia actuală
Programe cu plată (1 sep. 2005): 7
AB1
Canal+
Eurosport
LCI
Paris Première
TF6
TPS Star
Martie 2006 (7+4)
Canal J, Canal+ Cinéma, Canal+ Sport şi Planète
Programe cu acces liber (martie 2005): 14
TF1
France 2
France 3
Canal+
(programmes en clair)
France 5
M6
Arte
Direct 8
W9
TMC
NT1
NRJ 12
La Chaîne parlementaire
Assemblée nationale
La Chaîne parlementaire
Public Sénat
Decembrie 2005 (14+4)
BFM TV, I-Télé, Europe 2 TV et Jeunesse TV
Aria de acoperire
septembrie 2005 (17 + 14 site-uri de emisie)
Octombrie 2006
73 site-uri de emisie, 85% din populaţie
Suedia
Terestru
(DVB-T)
Cablu
(DVB-C)
Satelit
(DVB-S)
Teracom
AB/Boxer AB
AB (Telia), UPC
Sverige AB
Canal Digital AB,
Viasat AB
25.000
abonaţi
50 – 100.000
abonaţi
100.000
abonaţi
Procesul de acordare a licenţelor
“channel-by-channel licensing”





Legea audiovizualului: licenţa audiovizuală aparţine radiodifuzorului
“Radio and TV Authority” – anunţ de scoatere la concurs (57 participanţi);
selectaţi 38 după o evaluare a financiară (investiţii şi costuri de distribuire
preconizate) – Consultant financiar independent.
Autoritatea reglementează: multiplexarea, ghidul electronic de programe,
sistemele de acces condiţionat
Guvernul aprobă acordarea licenţelor
Trei etape:
 financiară (de selecţie);
 de stabilire a programării (conţinutul programelor) (concurs)
 condiţii şi coordonare tehnică între operatori
Criterii de selecţie
Diversitate în conţinut şi proprietate




cel puţin doi editori de programe în fiecare
zonă/regiune
nici o societate nu poate utiliza toată capacitatea
unui mux
asigurarea unei diversităţi de interese şi de conţinut
oferit
preferinţă de acces pentru:
 programele difuzate în analogic terestru
 programele regionale şi locale
 programele cu profil cultural
Licenţe acordate
Frequency A
Frequency B
Frequency C
Frequency D
SVT 1
TV 4
Canal +
TV 3
SVT 2 (UR)
TV 4 regional
Canal + Gul
TV 8
SVT 24
Cell (eTV)
Canal + Blå
ZTV
K-World
Viasat Sport
Kanal 5
TV 1000
SVT regional
Stockholm 1/ DTU/
Nollettan/ Skånekanalen
Lansare proiect
1.05.1999



5 regiuni, 50% din
populaţie
4 frecv. (mux) în fiecare
zonă
18 programe + 3
programe regionale
Rolul operatorul de multiplex


Factorii decizionali au stabilit un rol secundar operatorilor de
mux
Titularul licenţei are putere de decizie privind utlizarea
capacităţii acordate prin licenţă:
 fiecare dispune pentru difuzarea serviciului de programe
+ EPG de ¼ din capacitatea de transmisie (5,5 Mbit/s)
 flexibilitate în repartizarea capacităţii prin înţelegere între
radiodifuzori (ex. transmisiune sportivă – necesită o
capacitate ridicată / emisiune de platou – capacitate
scăzută, se transferă capacitate prin acord între părţi)
Descargar

Televiziunea digitală terestră